Vorbesc mult, uneori fara sa gandesc si sa diger, de cele mai multe ori fara sa ma opresc si sa ascult, doar cu asteptarea ca interlocutorul meu sa termine pentru a-mi spune EU parerea. Intr-o mare egocentrica, cu fluxuri de 1:1 si dorinta de a fi inconjurata de lume, am cunoascut o persoana genetic asemanatoare. Si m-am lasat prinsa in plasa de siguranta, sincera si cu ochii inchisi. Sa te prefaci ca esti altcineva este un efort prea mare, de care ma lipsesc.
N-as stii sa spun mare lucru din ceea ce am vorbit sau am auzi, ci superficial idei marunte. Dar ma bucura ca exista si imi place sa cred ca e doar inceputul unei relatii frumoase. Planuri.
Cand las masca jos si sunt eu goala in fata lor, nu fac decat sa vorbesc cu ei. Asta imi place mie cel mai mult: oamenii. Sunt fascinata de ei, cu ei, prin ei. Ii descopar in fiecare secunda si nu incetez sa ma minunez. Ii ascult fugitiv, le urmaresc privirea, dar nu-i privesc niciodata in ochi. Oamenii sunt frumosi, cu totii, si sunt idividuali chiar si atunci cand striga in cor, cu fulare la gat, cantece scadate, cu aere de huligan, in metrou. Si iubesc sa traiesc alaturi de ei si cat mai aproape de suflul lor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu