Despre iubitul meu

Iubitului meu i-a trebuit foarte mult pana s-a numit "iubitul meu". A fost intai "blondu' din club", apoi "prietenul meu", apoi "prietenul altora", apoi din nou "prietenul meu" pentru ca intr-un final sa fie "iubitul meu". Iar dupa asta, pare-mi-se ca a mai trecut ceva vreme pana am fost si eu "iubita lui". Fucked up cum suna, ai crede ca nu a fost relatie mai decelerata si mai dubioasa, dar cumva toate relatii sunt asa, nu?
In adolescenta, bunica-mea imi zicea: Cand ti-oi lua un barbat, asa cum zicea bunica ei, Dumnezeu sa o ierte, pai trebuie sa fie unul sa-l vezi tu deasupra ta, ca altfel fara respect si putina admiratie, a pai n-o sa tina. Si da, tare mai avea dreptate.
Si cumva a fost greu tare cand ai o impresie prea buna despre propria-ti persoana. Eu cumva m-am gasit cu un astfel de om, un om care reuseste sa te impresioneze in fiecare zi, un om care iti aduce zambetul larg pe buze cand il vezi si in vorbe cand il auzi, un om interesant si special, mai special pentru tine decat cei din jur. Si caruia iti place sa ii oferi ce ai mai bun, sa fii tu mai bun pentru el, sa il rasfeti si sa ai grija de el, sa il saruti si atunci cand il doare si cand nu. Cumva simti sa imparti totul si inchizi ochii si te lasi dus, desi in sinea ta, poate iti e frica. Si nu poti sa te abtii sa nu pui mana si sa saruti, si nu poti sa te abtii sa nu ii auzi vocea si nu poti sa te abtii de la nimic. Si esti in acel moment in care poti sa fi exact ceea ce esti, sa faci tot ceea ce simti si sa vorbesti despre orice oricum.
N-o sa zici despre iubitul meu ca e cel mai bun sau cel mai frumos. E doar acea potrivire pe care ti-o doresti si pe care o modelezi. Si tot ceea ce conteaza e ca eu il vad asa cum nimeni nu il poate vedea, cel mai perfect. Si de aceea vreu sa fie si calm, si liniste, si echilibru, si fericire si explozie si nebunie si surpriza si uimire. Si de aceea il iubesc.

Despre sentimente mizere

Devine greu sa iti recunosti sentimente primare, de multe ori murdare, de care ti-e scarba, te feresti, desi ele ard incandescent in tine. Ti-e rusine sa recunosti ca esti lacom sau egoist, ca esti rau sau ca iti place sa controlezi. Ti-e frica de tine asa cum esti si nu te poti impaca cu ideea ca unele lucruri fac parte din tine, iar reactiile tale necontrolate aduc la suprafata franturi din ceea ce esti cu adevarat. Si o scuza ca - Asta sunt eu! - nu te scoate la liman.