Despre suflete singure

... pe care le-am intalnit in ultima perioada.
Se simteau in aer momente de rupere, de incrancenare, de agitatie peste care s-a asternut linistea. Ca o schimbare intoarsa si dezbatuta pe toate fatetele, chiar si la TV si in buncare. Persoanele ce vin in viata noastra nu vin intamplator. Si mai ales nu pleaca intamplator. Doar iti dau lectii, trimit vibratii, influenteaza la randul lor si apoi pleaca mai departe. Si nu pleaca intamplator. Iti lasa spatiu sa mergi mai departe cu experientele pe care le-ai indurat pentru a te apropia si mai mult. Si intrebarea orientativa, incotro mergi?

Daca ai avea o harta mentala a locurilor si a oamnilor pe care ii atingi, ti se pare ca mergi inainte, ca te invarti intr-un cerc de pattern-uri sau doar ai ramas pe loc? Greu de crezut ca nu faci altceva decat sa te intorci la inceputuri, sa vezi din nou cine ai fost si cum te nasti mai batran decat crezi.

Ne dorim ca stalpii cu indicatii ale drumului sa fie oameni, sau planuri, sau locuri. De fapt, ruta de pe GPS nu face decat sa schimbe atunci cand iti iese un iepure in fata, un drum cu sens unic sau vreun magazin de dulciuri - "Reconfigurare traseu, va rugam asteptati." Si am intalnit in ultima perioada multi oameni ce calatoreau singuri. Cu pedala de acceleratie la podea, pareau dezorinetati, dar atat de dornici sa calatoreasca si sa iubeasca. Daca ar calatori impreuna, probabil ca ar fi foarte siguri de drumul ales, ar avea acea incredere in ceea ce sunt si ceea ce fac, ar putea conduce cu ochii inchisi si totul ar fi sub control.

Mult timp am crezut ca forma groteasca a dragostei este ura. Dar nu am simtit niciodata ura, desi dragostea a fost acolo intotdeauna. Ca si frica. Ce nu face un cavaler pentru domnita lui? Pleaca in calatorii initiatice, se lupta cu balauri si se imprieteneste cu diverse creaturi. Neinfricat in numele iubirii.
Iubirea face ca drumul sa aiba sens, asa ca ce te-ar mai putea speria? Dar sufletele singure pe care le-am intalnit mergeau brownian si aletaroiu, fiind constiete de cat de mult au de oferit, fara a putea trimite toate aceste energii dulci catre cineva anume. Si as vrea sa le ajut. Dar ajutorul nu vine din exterior, ci doar din propia fiinta. Iar cand e atata dragoste de oferit, pare ca inceputul e sa te iubesti pe tine, fara a pune EU in fata. Iar asta e o necesitate pentru a putea imprastia praf de stele in jurul tau, mai departe.

Despre intrebari de sezon

Dupa ce s-a terminat perioada clasicei intrebari "Ce faci/ai facut de Craciun?" imbibata cu raspunsuri-cliche legate de cantitatile de mancare si alcool, cadouri si brazi impopotionati inconjurati de familie si prieteni cantand si tinanduse de mana in jurul sorcovei din casa, vine motivanta intrebare - "Ce faci de Revelion?". In acest an am auzit peste tot un nu stiu general, ca si cum oamenii si-au pus planurile in cui si vor sa petreaca subtil. Cam asa se inchide small-talk-ul din lift intre etajul 3 si 6.

Decizii, decizii...