Despre oameni, bucurii si chestii adiacente

Vorbesc mult, uneori fara sa gandesc si sa diger, de cele mai multe ori fara sa ma opresc si sa ascult, doar cu asteptarea ca interlocutorul meu sa termine pentru a-mi spune EU parerea. Intr-o mare egocentrica, cu fluxuri de 1:1 si dorinta de a fi inconjurata de lume, am cunoascut o persoana genetic asemanatoare. Si m-am lasat prinsa in plasa de siguranta, sincera si cu ochii inchisi. Sa te prefaci ca esti altcineva este un efort prea mare, de care ma lipsesc.
N-as stii sa spun mare lucru din ceea ce am vorbit sau am auzi, ci superficial idei marunte. Dar ma bucura ca exista si imi place sa cred ca e doar inceputul unei relatii frumoase. Planuri.
Cand las masca jos si sunt eu goala in fata lor, nu fac decat sa vorbesc cu ei. Asta imi place mie cel mai mult: oamenii. Sunt fascinata de ei, cu ei, prin ei. Ii descopar in fiecare secunda si nu incetez sa ma minunez. Ii ascult fugitiv, le urmaresc privirea, dar nu-i privesc niciodata in ochi. Oamenii sunt frumosi, cu totii, si sunt idividuali chiar si atunci cand striga in cor, cu fulare la gat, cantece scadate, cu aere de huligan, in metrou. Si iubesc sa traiesc alaturi de ei si cat mai aproape de suflul lor.

Despre altfel de viata

Nu am inteles multe lucruri pana acum. Probail a lipsit revelatia, momentul, cotitura sau doar oamenii din jur. Dar viata s-a spalat de lesuri inutile si de realizari marete, precum si de dorinte stupide incadrate in clisee.
Spalatul vaselor aduce momente de realizari stupide. Si azi m-am simtit tanar, asa cum admiram si cum imi pacea sa cred ca mi-as permite sa fiu vreodata. A inceput sa se dezvolte simtul civic si dorinta catre frumos. Si descoperi lucruri care au fost acolo dintotdeauna, dar niciodata nu vor mai putea fi privite la fel. Cafeaua de la Starbucks a capatat un alt sens decat cel nejustificat de scump invelit in hipstereala, parcurile din Bucuresti au devenit mai verzi, mai luminoase, mai interesante la fiecare colt, nu doar locuri stupide de promenada languros-roamntica. Cand se ia lumina, e un moment prielnic de a te pierde pe stradute, nu de a injura enervata Enel-ul si a numara liniutele de la bateria laptopului. Niciodata primavara si soarele nu au avut un gust mai bun ca in acest an, in care se anunta lucruri marete. Guvernul cade, euro creste, Lady Gaga concerteaza la Bucuresti, iar Nicusor Dan candideaza la primarie. La urma urmei, e 2012, anul marcant. Pentru unii, poate. Pentru mine, enorm.
Se spune ca e foarte important cum iti incepi anul. Iar eu am terminat si am inceput intr-un ritm fantastic. Dupa ce am obosit 4 ani alergand spre mult prea multe directii si cerinte de autodepasire externa, ma odihnesc, imi trag rasuflarea si ma bucur ca mi-au ramas atatea de realizat intern. Si dupa ce m-am impastiat in particule elementare dupa tot ceea ce a trecut, acum ma adun din diverse locuri si nu contenesc sa imi dau singura motive de uimire.Cu o teama justificata ca nu mai fac ceea ce trebuie, outside the box contingentele se schimba. Si ceea ce trebuie, nu mai trebuie. Ca intr-o dimineata frumoasa in care te trezesti si iti propui cu indarjire o lista lunga de lucruri pe care trebuie sa le faci, iar dupa-masa ajungi la concluzia ca pot fi amanate la urma urmei.
Cand memoria ta dureaza 15 secunde, incepi sa gandesti fiecare miscare in pasi simpli. De acolo, mai vezi tu ce va urma.
- Trebuie sa ajungi acolo, si acolo, si acolo...
- Hai sa ajungem intai aici, si dupa mai vedem ce si cum.
Asa se sparg planurile marete in scopuri simple si dezorientate. Da, sunt in tanar dezorientat. Asta era.

Where are we now?

Re-set and re-wind. ”Cum am ajuns noi aici?” pare o întrebarea pe care mi-am pus-o și cu care mi-am zbătut gândurile juma' de vară.

A început cu un vin pe Lipscani (cum încep multe de altfel), cu două prietene vechi, cu o retrospectivă a ce făceam noi acum 3 ani, când abia terminasem liceul, și ce facem acum, cum ne-am schimbat, cum am evoluat (ne părea nouă) și s-a finalizat cu un pariu: care va face prima primii pași. Se pare ca eu voi divorța prima. Tragic, dar măcar va trebui să plătesc sticla aia de Pancha foarte departe. Zic.

A continuat cu o seară în care mi-am dat ultimii bani pe niște cărți și o prietenă la fel de veche îmi facea cinste cu o limonadă în Bucureștii de altă dată, în timp ce eu rulam tigări. Acum 5 ani, eu eram cea care nu credea în fidelitate și în dragoste inocentă și care cunoscuse relații serioase pe care le târâse prin noroi, în timp ce ea știa că se va căsători cu primul ei bărbat, că îl așteaptă să se întoarcă în țară, că nu îl va răni vreodată. Acum, vedeam cum roata se întorcea și dama povestea cum își alegeau mobilă din Ikea și culoarea varului, în timp ce cealată domnișoara se spovedea cum părăsise și înșelase fără resentiment și că ea nu crede și nu vrea să creadă că va mai exista ceva serios vreodată. Ah, și desigur, îl părăsise pe primul pentru că nu era destul de bun pentru ea. Între noi fie vorba, chiar nu era. Tot ea îmi spunea cu non-salanță..Lori, tu nu ai cum să te schimbi, așa ești tu. Iar eu doar nu vroiam să o cred.

Așa mă macină pe mine problema de... cum s-a ajuns aici. Ce anume te schimbă? Ce anume te desface în molecule individuale pentru ca apoi să te hidrolizeze la loc în ceva mai bun, mai rău sau doar altfel. De cele mai multe ori e ceva care te lovește în piramida nazală și îti șoptește succint că ai apucat-o pe căi greșite. Te pune la pământ și te întrebă printre dinți: cum vrei să ne luptăm: din trântă să ne trântim, ori din paloşe să ne tăiem? - Ba din trântă să ne trântim, că-i mai dreaptă. Și uite așa se schimbă natura umană din bun în rău, din rău în bun..sau doar în altceva.

Despre ce vroiam sa scriu...

Blogul acesta s-a dorit îndrăzneț în primă fază, de unde și numele... NewSexperience.. se voia un blog erotic cu multe views, cu search dat de foștii amanți, cu repulsie din partea actualelor lor prietenie, cu clinchete și zurgălăi. Pentru el s-au strâns cîteva ciorne, s-au notat câdeva nume, s-a povestit și s-a râs de întâmplări, s-au schițat grimase, amenințări, s-au dus bătălii între sexe, între cearșafuri, pe sticle de vin, pe shot-uri de tequila, pe mese de biliard, până s-a ajuns la concluzia că ar fi mult prea ingenuu, necugetat și amoral să aibă un asemena subiect de studiu, de cercetare, de desfânare, așa că totul va rămâne ca și până acum, așa cum a plecat din 2006, ca între prieteni. Peace!